Jocul „Calusarul” a fost adus si incetatenit in Pesac cu peste 100 de ani in urma de catre minunatul invatator Miclosi, din zona Chisinau-Crisului.

            Participand cu formatia la mai multe concursuri si intruniri cu alte formatii, primii vatafi de atunci au adaptat unele figuri de la cateva formatii cu care s-au intalnit in Banatul Iugoslav.

            Datinile si obiceiurile vechi ale poporului nostru de pe aceste meleaguri, cu o istorie atat de zbuciumata s-au pastrat si transmis cu sfintenie din generatie in generatie de catre oamenii iubitori de obiceiurile stravechi care nu le-au lasat sa se piarda undeva in negura vremurilor.

            De-a lungul anilor echipa de „Calusari” a participat la toate spectacolele desfasurate la Caminul Cultural unde se juca in mijlocul salii, iar spectatorii randuiti pe margini, saltau in rand cu ei.

                                                    „Frumoase-s jocurile noastre
                                                     Care se vad la sarbatori
                                                     Si scaparand scantei din stele
                                                     Le joaca fete si feciori.

                                                     Iar stelele-s ca apa lina

                                                     Trageti, cu foc, lautari
                                                     Faceti loc la ...Calusari!”

            Fiecare figura are numele sau specific, legat de ocupatiile si indeletnicirile omului trudit de la tara care a stiut sa impleteasca in mod armonios cantecul si jocul cu munca pe ogoare si de faurire a uneltelor sale de munca: secera, burghiul, tesuta, zdreanta darza , cuiul, varf-calcai, peste picior, stearsa, ingenuncherea.

            In anii cruzi de razboi acesti viteji „Calusari” au pastrat obiceiul nealterat, desi unii dintre ei au luptat pe campul de batalie, iar altii si-au dat viata pentru patria strabuna.

           In acele vremuri „Calusarii” intrau in scena cu drapelul „TRICOLOR” in frunte purtat de vataf.

           Versurile care-i imbarbatau pe „Calusari” si pe toti locuitorii din Pesac in anii razboiului sunau asa:

                                                        „June romane,

                                                         Rogu-te spune

                                                         Cu arma-n mana

                                                         Unde-ai plecat?”

                                                         „Frate romane,

                                                          Plec in batalie,

                                                          Scumpa mea glie

                                                          Voi apara!”

                         " Cinste celor care, urmasi fiind ai acestor inimosi dansatori, patrunsi de frumusetea datinilor strabune, vor continua sa duca mai departe, prin noi si noi generatii de copii si tineri, obiceiul stramosesc de care fiecare pesacan este atat de mandru. "